INTERVIU Camelia Daniela Salomia, asistent medical generalist, secția chirurgie: „ Aș vrea să schimb multe. Din păcate, ceea ce nu înțeleg mulți este că schimbarea începe cu noi…Mai sper la minuni și într-o vreme ca aceasta, cred că se poate”

Camelia Daniela Salomia a urmat cursurile Școlii Sanitare Postliceale „Carol Davila”, iar în prezent lucrează ca asistent medical generalist la Spitalul Regina Maria, pe secția de chirurgie. Și-a început cariera ca asistent medical la spitalul MedLife, urmând ca mai apoi să lucreze la Maternitatea Regina Maria ca asistent pe secția de neonatologie. 

1. În primul rând aș vrea să ne spui ce te-a îndemnat să alegi cariera de asistent medical?

În primul rând, încă din perioada adolescenței am observat înclinarea mea altruistă. Întotdeauna îmi plăcea să ascult oamenii și să îi pot ajuta atât trupește , cât și sufletește. Atât cât puteam. M-am rugat la Dumnezeu să mă lumineze să nu aleg ceva în viață nepotrivit. Să devin ceea ce îmi este menit de la El să devin. Așadar, am ales să devin asistent medical, meserie ce îmi permite să pot ajuta oamenii atât trupește, cât și sufletește și sunt fericită cu alegerea mea.

2. De ce ai ales să lucrezi pe secția de chirurgie?

Încă de la început scopul formării ca asistent medical generalist este acela de a trece prin toate ramurile medicale. Nu mi-a plăcut niciodată partea de ambulator sau clinică, locul unde pacienții sunt într-o continuă mișcare. Nu ai timp să iei contact cu ei prea mult. Când am ajuns pe secția de chirurgie generală, am simțit că acolo este locul unde aș vrea să lucrez. Ce căutam? Oameni cu nevoi, oameni în suferință, oameni cu sufletul apăsat de dureri, cărora să le pot fi de ajutor. Locul potrivit pentru mine. 

3. Ce înseamnă să fii asistent medical pe secția de chirurgie?

Să fii asistent medical pe secția de chirurgie poate fi ceva frumos. Extraordinar de frumos, dacă îți place ceea ce faci. Însă, poate fi și foarte greu, uneori. Trebuie tot timpul să fii atent la pacienți, să fii preventiv, adică să poți anticipa un eventual lucru ce-l poate pune în pericol pe acesta, să fii prezent atât fizic, cât și emoțional. Dincolo de problemele tale, trebuie să fii un erou acolo. Când ei te văd în haine albe… vă dați seama că suntem ajutorul lor necondiționat și indispensabil și întotdeauna îmi place să adaug cel mai important ingredient când sunt pe secție, un zâmbet. Poate părea absurd pentru unele persoane, dar, să știți, zâmbetul chiar vindecă. După cum spunea cineva drag mie: „Unii oameni sunt prea obosiţi ca să vă dăruiască un ZÂMBET. Dăruiţi-le voi unul, pentru că nimeni nu are mai mare nevoie de un zâmbet decât acela care nu-l mai poate dărui.”

4. Crezi că meseria de asistent medical ți-a influențat în vreun fel viața personală? Dacă da, în ce mod?

Aș putea să spun că nu mi-a influențat în nici un fel viața personală, pentru că, pur și simplu, simt că ceea ce sunt acasă, sunt și la serviciu și la serviciu trebuie să mă simt ca și acasă. În viața mea personală, cât și la spital, sunt oameni care au nevoi, iar eu sunt fericită să pot să ofer tot ce au nevoie. Practic, meseria de asistent medical se poate descrie ca una din hainele pe care le port și care mă definesc cine sunt. 

5. Care sunt cele mai frumoase amintiri din parcursul carierei tale?

Amintiri sunt multe, unele sunt frumoase, altele mai puțin frumoase. Dar cel mai frumos lucru a fost când am putut  fi alături de o doamnă tare dragă mie, la un spital de stat, doamnă care din păcate, nu mai este printre noi. Am fost alături de ea în sensul că mergeam zilnic să învăț în acel spital și desi a avut o viață tare grea, boala care a răpus-o, n-a învins-o de fapt. A știut să zâmbească în cele mai cumplite momente și în cele mai nedescrise dureri… Am rămas înmărmurită… Această  ființă mi-a vorbit despre Dumnezeu cu multă dragoste, în ciuda situației ei. Citea Bibila și se ruga pentru cei doi copii ai ei care urmau să rămână fără mamă.

Clipeam uimită și realizam că ,de fapt, eu care doream să o îmbărbătez, eram îmbărbătată. Însă a existat o zi când avea și ea nevoie de încurajare. Am scos-o puțin la aer și ne-am așezat la o masă unde mi-a povestit durerea ei. Atunci i-am cântat un cântec care i-a străpuns inima și a izbucnit în lacrimi. Cântec pe care l-am învățat de la bunica mea. Mi-a mulțumit cu lacrimi în ochi și cu zâmbetul pe față și aceea a fost ultima zi când am întâlnit-o. Poate că pare trist, dar pentru mine a fost cel mai frumos lucru pe care am putut să-l fac pentru un om în nevoie atunci și asta m-a împlinit sufletește.

6. Ce ai vrea să schimbi în sistemul medical actual?

Aș vrea să schimb multe. Din păcate, ceea ce nu înțeleg mulți este că schimbarea începe cu noi. Însă în țara noastră problema majoritară este atunci când conducerea nu înțelege ce trebuie într-adevăr făcut sau, mai grav, când știe ce trebuie făcut și nu face. Mai sper la minuni și într-o vreme ca aceasta, cred că se poate.

7. Prin ce se diferențiază pacienții acestei secții față de celelalte?

După cum am spus și în cele de mai sus, oamenii sunt oameni, indiferent de problemele lor. Ei nu sunt diferiți în funcție de secție, ei sunt ei cu nevoile lor, iar secția este locul în care poți petrece mai mult timp în procesul de îngrijire. Ceea ce pentru mine este esențial.

8. Legat de relația asistenți medicali – medici sau alți membri ai echipei, cum este această colaborare? Ce secrete ale unei bune colaborări ai?

Colaborarea ți-o faci. Depinde cât de mult dorești să lucrezi în echipă. Ca pacientul să fie bine îngrijit de la internare până la externare, trebuie ca asistenții și medicii să comunice eficient. Ceea ce eu consider cheia succesului pentru buna funcționare a întregii secții.

9. Dacă ar fi să vă uitați la toate evenimentele importante pentru echipa dumneavoastră, aveţi unele pe care le consideraţi speciale?

Sincer, toate evenimentele trebuie să fie importante și toate trebuie să te marcheze într-un mod pozitiv într-un fel, mai mult sau mai puțin. Echipa noastră a tot suferit schimbări și deocamdată sunt în așteptare să experimentez momente frumoase alături de ea.

10. Care sunt planurile tale de viitor?

Am familie. Ne dorim un copilaș. Ne-am cumpărat un apartament prin bancă. Îmi doresc să petrec timp alături de viitorul copilaș atunci când are să vină. Vreau să-i ofer multă dragoste și o educație bună. Să devină un om bun. Cât despre partea profesională, nu știu. Am lucrat doar în mediul privat. Câteodată mă bate gândul să încerc să lucrez și la stat. Lucrurile sunt diferite. Ar fi mediul mult mai apropiat de ceea ce îmi doresc, însă nu știu ce va fi peste ani. Noi să fim sănătoși și aproape de Dumnezeu.

11. Un sfat pentru viitorii asistenți medicali.

O! Multe ar fi de spus. Dacă aș putea, aș deveni speaker motivațional. Mi-aș dori să-i încurajez. În primul rând la noi în România nu prea se merge pe acest principiu, iar oamenii care doresc cu adevărat să te ajute sunt ca aurul de găsit. Dar, tot ce pot să le spun în acest mic interviu este următorul lucru: „Fii ceea ce ești și nu ceea ce vor alții să devii (sistemul). Crede în tine și în Dumnezeu și tot ce faci, să fie din toată inima! A! Încă ceva, dacă simți că nu este drumul tău, există timp să te întorci către ceea ce simți că te cheamă să fii. E timp! Mult succes!”

Citește și: INTERVIU Cosmina Vîlciu, asistent medical generalist, secția neurologie

Daniela Eremia

Pasionată de anatomie și de tot ceea ce înseamnă corpul uman, sunt mereu în căutare de informații și de subiecte interesante pe care le scriu cu mare drag pentru toată lumea.